Happy New Year’s?

More like time of old feuds… people should be coming together this time of year, not argue or break ties with friends.

Well, what can you do?

Anyway, I wish you all a Happy New Year, and let’s hope things will take a turn for the better with the beginning of the second decade of the millennium 🙂

P.s. If you want to meditate on something, search for “This decade in pictures” on Google 😉

Merry Christmas!!

And a song to go with the good wishes 😉

What really happens after you apply for a job and don’t get it

Have you ever noticed that when a company gives you a negative answer to an interview for some reason or another they always follow up with “we will keep your resume in our data base and we will contact you in the future if we have any new positions available”?

Point is that… they never do afterwards. Ever.

Logically, the human resource is infinite, so they have where to choose from. However, i think it would be more ethical for a company to at least say: “Please apply again in the future, chances are we are not even going to look at your resume, but what the hell? Maybe you’ll get lucky some day… if you keep applying and we forget about you until then – or if the management changes. Though your chances are like 1 to 100.000”.

I would prefer this kind of straight, honest answer than one that promises something which will likely never happen.

What about you?

‘V

Postul de pomină

Se zice că, sau mai bine zis se cade ca, primul post de pe orice blog sa fie unul de pomină. Să spargă gheața și să atragă cititorii. Ei bine, niciodata nu am avut un talent prea bun la scris. Asta din cauză că nu este domeniul în care îmi manifest cel mai bine tendințele creative și mai mult de atît, îmi place să scriu scurt și la subiect. Așa ca nu știu daca o să pot concepe ceva suficient de bun care să fie demn de citit și savurat sau daca va fi un post foarte sec. Însă la urma urmei, la cîte bloguri, bloage, blogulețe sau alte destainuri personale in variantă electronică ce poartă denumiri care includ mai mult sau mai puține diminutive apar pe zi ce trece, există o șansă bună ca acest post sa nici nu vada alti ochi decît pe ai mei.

Totuși la un nivel subliminal refuz sa cred ca pînă la urmă ochii mei vor fi singurii care vor citi acest post . Sper ca cineva, cîndva, sa dea un search pe Google și că va exista o 1% șansă să da peste postul ăsta și să aibă răbdarea să îl citească pînă la capăt… chiar dacă la final ar realiza că e cam irelevant pentru viața sa 🙂 . Așadar aleg să-mi închei primul post pe această notă de optimism.

Cît despre următoarele post-uri… bune, rele, in final tot acolo o se vor pierde, in giganticul ocean numit internet. Sper doar ca le va pescui cineva candva…

‘V