Happy New Year’s?

More like time of old feuds… people should be coming together this time of year, not argue or break ties with friends.

Well, what can you do?

Anyway, I wish you all a Happy New Year, and let’s hope things will take a turn for the better with the beginning of the second decade of the millennium 🙂

P.s. If you want to meditate on something, search for “This decade in pictures” on Google 😉

Merry Christmas!!

And a song to go with the good wishes 😉

What really happens after you apply for a job and don’t get it

Have you ever noticed that when a company gives you a negative answer to an interview for some reason or another they always follow up with “we will keep your resume in our data base and we will contact you in the future if we have any new positions available”?

Point is that… they never do afterwards. Ever.

Logically, the human resource is infinite, so they have where to choose from. However, i think it would be more ethical for a company to at least say: “Please apply again in the future, chances are we are not even going to look at your resume, but what the hell? Maybe you’ll get lucky some day… if you keep applying and we forget about you until then – or if the management changes. Though your chances are like 1 to 100.000”.

I would prefer this kind of straight, honest answer than one that promises something which will likely never happen.

What about you?

‘V

Benzi desenate

Cîteva dintre benzile desenate on-line pe care le citesc ;). Vi le recomand cu caldură dacă sunteţi fani de aşa ceva.

Gunnerkrigg Court: http://www.gunnerkrigg.com/index2.php

Looking for Group: http://www.lfgcomic.com/

Goblins: http://www.goblinscomic.com/

Poate o să mai vorbesc despre ele într-un alt post. Pînă atunci însă, enjoy!

‘V

Şi-mi aduc aminte de…

Azi aveam un mood mai special şi mi-am adus aminte de… Wintersun. Pe scurt, băieţii ăştia au unele dintre cele mai geniale şi mai poetice piese pe care le-am ascultat vreodată. Aşa că împart cu voi “Sadness and Hate”…

Versuri?…avem:

Sad night, the weeper of starwind sky
Take me where the shimmering lights are fading out
Through the shadows of hate and through the fires of grace
I followed the voice in the night, beautiful as black sky,
but nothing I found

My thoughts are captured by the magical chants
of the spirits, but i cannot see them with these dead eyes
Lost I am in these dismal streams
Lost I am forever in my life

The snow is falling on the withering leaves, I am left in the cold
The shadows are crying in the moonlight
Is this night the last of my life

Have we arrived from our journey, I must ask you now
At last I can cry, ’cause these sad words are calling me tonight
My eyes bleed for you my star, my pride and the love of my heart
But why did you had to fly so far, I raged and it tore me apart
I promise to you with sadness and hate
wherever I might go, you will know…

I give my life to the withering leaves
o the bleeding moonlight
to the crying shadows
I GIVE MY LIFE TO YOU

Link?…avem şi dinăla:

‘V

Pentru că…

Nu Pitong… Ci pentru că fraierul tot fraier rămîne şi a ”x”-a oară ;).

‘V

Experience unlocked (+1000).

Recent am intrat într-o chestie foarte misto, cu niște oameni faini din diverse organizații studentești (AIESEC, Best) care deși și-au terminat carierele de voluntari full time, înca simt că mai pot schimba CEVA. Ce este acel CEVA? E… that thing, știi tu, THAT thing… care te provoacă de fiecare dată cînd dai peste ea și nu iți convine, sau care te încîntă, te face să îți deschizi ochii și să realizezi lucruri noi. Despre ce e vorba? Ce e THAT thing?… Mentalitatea.

Da, știu poate ca sună puțin aiurea și poate că deja te-ai săturat să tot auzi cuvantul ăsta în ziua de azi… cu sensul sau corect sau nu. Și poate nu te interesează acest post atunci. Ghinion :-). Dar daca te interesează, înseamnă că poate, poate avem ceva în comun. Poate ca acel lucru în comun e legat de mentalitate. Poate că și tu vrei să schimbi mentalități, sau poate pur și simplu vrei sa devii mai constient(ă) de felul în care funcționează.

Eu unul vreau sa schimb mentalități. De ce? Pentru că după experiențele și trăirile pe care le-am avut mi-am dat seama că ceva nu e în regula. Ceva nu pușcă. Ca popor suntem prea închiși la minte – nu as zice limitați pentru că potențial și inteligentă avem gîrla (dar asta e alt subiect și alt post). Cînd zic închisi la minte nu mă refer neaparat la faptul că respingem tot ce e nou și ne e greu să ne schimbăm (deși se aplică de multe ori și treaba asta :P), ci la faptul că dacă ni se spune să facem ceva, o sa facem lucrul respectiv sau o sa mergem în direcția respectivă orbește. Să recunoaștem: și eu am facut-o, și tu ai facut-o. Fără să ne punem cîteva întrebari esențiale. Intrebari de genul: oare e chiar cel mai potrivit lucru pentru mine? Oare chiar o să primesc la final de drum ceea ce mi s-a promis? Și my personal favorites, O SĂ ÎMI PLACĂ CE O SĂ FAC? O SĂ FIU FERICIT?

Desigur, greu de definit fericirea, dar ma gîndesc că dacă ne chinuim un pic să cugetam, putem zice că a fi fericit înseamnă a face ce îți place (atîta timp cat nu calci peste alții) și a trăi viața pe care TU o vrei.

Ei bine, ca să revin la chestia în care m-am băgat. Se numeste SPV (figure it out :P………….bine, hai de la mine, in cor cu toții: Școala Pentru Viață) și practic se ocupp cu… schimbarea mentalităților :). În ce sens? Păi practic oamenii ăștia faini cu care lucrez au început deja de un an să ofere elevilor de liceu o alternativă în procesul de învatare prin intermediul unor traininguri care să îi ajute să își dea seama “Incotro” să se îndrepte pe viitor.

Mă bucur tare mult că am intrat și eu în program ca și trainer în primul rînd pentru faptul că îi pot ajuta să își schimbe mentalitatea și  îi pot încuraja să aleagă ce vor și ce le place lor sa facă. Însă mă bucur și mai mult pentru faptul că și eu am avut o GRĂMADĂ de lucruri de învățat la rîndul meu de la experiența de facilitare pe care am avut-0. Hai să le luăm pe rînd:

1. Nu subestima niciodata un licean! :)) Nu ca ar mușca sau ceva, dar sunt oameni super faini și inteligenți (culmea, uneori cred că mai inteligenți ca noi studenții :))) ), care absorb orice informație pe care le-o dai și apoi îți mai cer o porție. De ce se întamplă asta? Pentru că nimeni nu le-o oferă.

2. E bine să “connect the dots”. Aveam o sesiune legată de decizii… bineînțeles mai întîi am vorbit despre decizile mari care ar trebui planificate cu cap înainte de a fi luate. Însă nu asta m-a pus pe gînduri, ci acele decizii mici, cele care le luam de multe ori spontan și care SE ACUMULEAZĂ (pe bune că se întîmplă asta) în timp şi care pot să ducă la  succes sau la colaps. Cum ziceam… m-a pus pe ganduri. Şi speech-ul lui Steve Jobs (da, acel faimos speech pe care toată lumea îl ştie) – în special partea cu connecting the dots – m-a pus la rîndul său pe gînduri… Însă nu am apucat să cuget eu prea mult la asta că am şi simţit-o cîteva ore mai tîrziu pe propria piele. Dar asta e altă poveste în care nu o să intru. Promit :).

3. Timpul trece, nu ai ce-i face, decît să acţionezi acum în prezent. Dacă vrei o schimbare pentru viitor, ia o decizie acum. Însă ia o decizie proprie, una la care să ştii că îţi poţi asuma orice consecinţă apărută, nu una impusă de cineva care dacă iese prost tot vina ta va fi apoi.

Atît. Momentan.Termin subit pentru că nu mai știu daca vroiam să mai zic ceva sau dacă am impresia că e suficient cît am zis.

Asta este. Asta vroiam sa zic. De aici încolo depinde de fiecare dacă o să “connect the dots” sau nu. Sper doar că o sa poti să poți să îți dai seama cum…

P.s. dacă eşti mai grammar nazi de felul tău şi te întrebi de ce apare ”î” în interiorul cuvîntului, ei bine e pentru că nu ştiu unde pe tastatură se afla ”î din a” :P.

P.p.s. Dacă ţi se pare cam incoerent post-ul înţelege-mă că a fost terminat la 03:43 AM :).

‘V

WoW – sau de ce nu mi-am pierdut viaţa în faţa calculatorului

De multă vreme am vrut sa abordez cumva subiectul WoW-ului, iar acum, ca niciodată, parca mi-a venit cheful. Ce scriu aici reprezintă doar o încercare, sau mai bine zis un exerciţiu, de a-mi clarifica în primul rînd mie nişte lucruri. Nu judec pe nimeni în funcţie de gusturi, pentru că ăstea la urma urmei nu se discută. La fel, nu am nimic personal cu jocul, mi se pare destul de şlefuit pentru un MMORPG (http://en.wikipedia.org/wiki/Massively_multiplayer_online_role-playing_game – pentru cine nu stie despre ce e vorba) şi mai mult de atat, mi se pare o afacere de succes – dacă e să mă gîndesc că e jucat de milioane de indivizi care plătesc lunar atît în bani cît şi în timp, transpiraţie, sînge şi alte fluide de care nu pomenesc.

Şi chiar de aici vreau sa pornesc. De la treaba asta cu plata lunară. Să o luam mai întai din unghiul gamerilor: Personal mi se pare aiurea să arunci bani lună de lună, an după an, pe niste chestii care defapt în realitatea cotidiană şi a oamenilor normali nici nu există… conţinut digital care nu îţi aduce nici un fel de beneficiu, şi asta mai ales la nivel social. Nu e prima oară cînd mă întreb cu iese omu’ mai castigat dupa o instanţă… cu un item pe care l-a şterpelit înainte ca ceilalţi playeri să pună mîna pe el? Cu nervi? (că doar trebe să îti faci şi dinăştia dacă o muşti pe parcursul jocului) Cu experienţă de viaţă? (Asta cu siguranţă… să mergi apoi la o tipă şi să intri pe combination mode spunîndu-i ”Hey gagico, sunt paladin de level 80 în Ironforge… ce zici? te fac cu un ale? *wink, wink*”). Habar nu am care e răspunsul.

Desigur, dacă ar fi să o luam din unghiul dezvoltatorilor, lucrurile devin mult mai clare: o afacere de succes care atrage lunar  cîteva mii se jucători (a se citi clienţi), cu toţii rotiţe în maşinăria pentru profit numita WoW.

E de înţeles nevoia oricărui om pentru distracţie şi deconectare de la social, însă din perspectiva mea WoW ăsta parcă e mai mult un parazit decît un mod plăcut de relaxare: nervi, nopţi nedormite şi bani aruncaţi aiurea pe un mediu virtual unde ”prietenii” nu sunt caracterizaţi de trăsăturile fizice şi morale care definesc un om, ci de cîţiva pixeli şi 4 ferestre de chat plicticoase. Dacă chiar vrei să joci un MMO trebuie să ştii că există şi altele pe net care nu te costă nimic, sunt destul de bine lucrate şi de fun, şi mai ales care nu te fac să intri în sevraj dacă nu le joci sau să regreti banii sparţi pe ele (Povestea cu ”nu ai să mă împrumuţi cu ceva pînă la final de lună? A trebuit să îmi platesc contul de WoW şi nu mai am ca să imi iau şi de mîncare…).

Bine că MMO-urile nu sunt de mine. Prefer să fac ceva mai practic decît să colectez pînze de paianjen pe scaun şi să investesc într-o scolioză frumuşică. Sau să fiu gasit dupa vreo 2 săptămîni pe podea fără suflare pentru că am uitat să mănînc, să mă hidratez şi să dorm. Prefer să ies la o întalnire cu prieteni adevăraţi, să vad lume adevărată şi să ating obiecte adevărate. Măcar ştiu că nu o să păţesc şi eu aşa daca îmi taie careva contu’ vreodată din diverse motive :-):

‘V

Postul de pomină

Se zice că, sau mai bine zis se cade ca, primul post de pe orice blog sa fie unul de pomină. Să spargă gheața și să atragă cititorii. Ei bine, niciodata nu am avut un talent prea bun la scris. Asta din cauză că nu este domeniul în care îmi manifest cel mai bine tendințele creative și mai mult de atît, îmi place să scriu scurt și la subiect. Așa ca nu știu daca o să pot concepe ceva suficient de bun care să fie demn de citit și savurat sau daca va fi un post foarte sec. Însă la urma urmei, la cîte bloguri, bloage, blogulețe sau alte destainuri personale in variantă electronică ce poartă denumiri care includ mai mult sau mai puține diminutive apar pe zi ce trece, există o șansă bună ca acest post sa nici nu vada alti ochi decît pe ai mei.

Totuși la un nivel subliminal refuz sa cred ca pînă la urmă ochii mei vor fi singurii care vor citi acest post . Sper ca cineva, cîndva, sa dea un search pe Google și că va exista o 1% șansă să da peste postul ăsta și să aibă răbdarea să îl citească pînă la capăt… chiar dacă la final ar realiza că e cam irelevant pentru viața sa 🙂 . Așadar aleg să-mi închei primul post pe această notă de optimism.

Cît despre următoarele post-uri… bune, rele, in final tot acolo o se vor pierde, in giganticul ocean numit internet. Sper doar ca le va pescui cineva candva…

‘V